|
bună dreptate, «revoluţia verde». Căci numai cu -20-30 de ani
în urmă pentru cele mai bune soiuri de grâu de toamnă
limita rodniciei o constituia 25-30 q/ha, iar în prezent multe soiuri de
grâu de toamnă, având un agronom corespunzător,
asigură obţinerea a câte 60-70 q/ha şi câte 90-100
q/ha în cazul irigării.
9.1.1 Hibridarea ca metodă de obţinere a soiurilor noi
Care sunt, deci, metodele geneticiii şi selecţiei care permit crearea
unor soiuri înalt productive de plante de cultură?
Printre metodele destul de veci, dar bine încercate, aplicate cu succes
în prezent trebuie numită hibridarea. Hibridarea oferă'
posibilitatea îmbinării într-un singur soi a
însuşirilor utile a două şi mai multe forme parentale.
Prin această metoda au fost deja create soiuri de culturi cerealiere
productive, cu boabe de calitate superioară, rezistente la factorii
climatici nefavorabili, la boli şi dăunători, la polignire
şi scuturare. Dintre soiurile omologate de grâu aproximativ 60% sunt
formate prin hibridare.
O capodoperă a selecţiei o constituie soiul de grâu de
toamnă Bezostaia-1, creat de academicianul P. P. Luchieanenco. Acest soi
cu tulpina scurtă, cu paiul tare, care nu poligneşte la irigare, este
tot odată rezistent la rugina brună, galbenă şi de
tulpină şi la iernare. El are o productivitate înaltă, iar
făina şi produsele preparate din ea sunt de calitate superioară.
Ce îmbinare de caractere şi însuşiri utile! Un
adevărat soi «genial»!
Conform rezultatelor încercării internaţionale a soiurilor,
Bezostaia-1 a fost apreciat drept cel mai bun soi de grâu de toamnă
din lume.
Lucrând în vederea creării unor soiuri noi, şi mai
productive, de grâu, P. P. Luchieanenco a încrucişat
Bezostaea-1 cu soiuri rezistente la polignire din RDJ şi a obţinut
soiurile înalt productive de grâu de toamnă «Avrora» şi
«Cavcaz» - cu tulpina scurtă, rezistente la polignire şi boli
micotice, capabile să dea roade de 70-80 q/ha.
Un loc deosebit în selecţia grâului de toamnă revin
lucrărilor academicianului V. N. Remeslo. În cadrul ICŞ
«Mironovschii» în domeniul selecţiei şi seminologiei, el a
creat un remarcabil soi sub aspectul productivităţii şi
calităţii boabelor - Mironovscaia-808.
Savanţii de la Institutul «Mironovschii» au creat o serie de noi soiuri cu
un şi mai, ridicat potenţial productiv. Este vorba de soiurile
Ilicovca, Mironovscaea-Iubileinaia şi altelё, care dau o roadă de
90-100 q/ha. Veniturile de la introducerea lor, obţinute în curs de
3 ani, au întrecut de 1000 de ori cheltuielile pe care le-a necesitat
crearea lor. Apoi pe câmpuri a început să fie semănat
şi grâul de toamnă «Prjevalscaia», care în
condiţiile irigării dă roade de 110,4 q/ha.
O largă aplicare au căpătat la graminee lucrările de
hibridare îndepărtată. În cazul hibridării
îndepărtate sunt încrucişate plante,
aparţinând unor specii şi chiar unor genuri diferite (de
exemplu, grâu şi secară). Metoda permite introducerea
într-o anumită specie a caracterelor altei specii, inclusiv a
caracterelor unor specii sălbatice. Aceasta lărgeşte extrem de
mult îmbinarea unor însuşiri productive valoroase. Astfel au
fost create un număr mare de soiuri ca urmare a
încrucişării diferitelor specii de grâu, grâu
şi secară, grâu şi pir. Aplicarea hibridării
îndepărtate este legată şi de-un şir de
dificultăţi: compatibilitatea proastă a părinţilor,
sterilitatea hibrizilor din prima generaţie. În cazul
încrucişării unor plante de diferite specii în hibrid se
îmbină garnituri ne omologe (ne asemănătoare) de
cromozomi. De aceea la hibrid meioza decurge incorect (în gameţi se
stabilesc garnituri cromozomale diferite şi incomplete). Astfel de
gameţi sunt ne viabili.
Geneticiianul G. D. Carpecenco a elaborat teoria şi metoda
îmbinării cromozomilor formelor parentale în hibridul fertil.
El a fost primul care a obţinut un hibrid intergenic fertil prin
încrucişarea ridichii cu varza. Cu aplicare la culturile cerealiere,
ideile lui G. D. Carpecenco au fost realizate în modul cel mai deplin la
crearea culturii numite triticale, care reprezintă un hibrid
fertil rezultat din grâu şi secară. Triticale se obţine
prin încrucişarea grâului cu secara şi dublarea
garniturii cromozomale a hibridului, acţionând cu alcaloidul numit
colchicină. Colchicina împiedică repartizarea cromozomilor
în procesul diviziunilor celulare. În acest fel, cromozomii de
grâu şi de secară devin perechi şi hibridul devine fertil.
Triticale a moştenit de la părinţi calităţile lor cele
mai bune: hibridul este mai rezistent la schimbările bruşte de timp,
creşte la fel de bine pe cele mai diferite soluri şi este mai
rezistent la boli, în special la rugină. Unele soiuri de triticale
îmbină conţinutul înalt do proteine ca la grâu cu
un mare conţinut de lizină - aminoacid indispensabil - ca la
secară. În afară de aceasta, noua cultură s-a dovedit a fi
mai roditoare şi este cultivată în prezent în 52 de
ţări.
Se considera că făina de triticale va fi mai proastă decât
cea de grâu. Aşa s-a şi întâmplat în cazul
primelor forme ale hibridului. Pâinea nu era plăcută la gust
şi nu creştea. De aceea triticale era privit ca grâu de furaj,
fiind introdus în raţia vitelor de carne şi de lapte şi a
păsărilor domestice. S-a observat că animalele şi
păsările mâncau cu poftă grâul, adăugând
bine în greutate. Iar analizele efectuate recent asupra făinii celor
mai bune şi mai noi soiuri de triticale au demonstrat că din ea se
poate coace pâine destul de bună.
A. F. Şulîndin a creat trei soiuri cerealiere de triticale
(Amfiploid-196, 201, 206) şi unul de furaj (Amfiploid-1). Productivitatea
triticalelor cerealiere atinge 75 q/ha, iar a celui de furaj - aproximativ 500
q/ha de masă verde.
Pe baza încrucişării interspecifice a pirului cu grâul
academicianul N. V. Ţiţin a creat soiuri şi forme valoroase de
grâu de toamnă, având o mare rezistenţă la
polignire, imunitate faţă de o serie întreagă de boli.
În Grădina Botanică centrală a AŞ a URSS N. V.
Ţiţin şi V. F. Liubimova au obţinut un nou hibrid cerealier
trigenic în urma încrucişării grâului, pirului
şi secării. Hibridul are 35 de cromozomi din care 21 proveniţi
de la grâul moale, 7-de la pir şi 7-de la secară. El
îmbină astfel caractere a trei genuri de plante, fiind multianual.
Pentru a lichida sterilitatea hibridului, germenii lui au fost prelucraţi
cu colchicină, fapt care a dus la dublarea numărului de cromozomi.
Formele de plante obţinute au 70 de cromozomi şi sunt fertile.
Hibrizii grâu-pir-secară îmbină astfel de caractere utile
ca rezistenţa la iernare, vivacitatea, imunitatea la boli micotice şi
bacteriene, calitatea înaltă a boabelor.
În acţiunea de sporire a producţiei de cereale în
ţările sudice inclusiv în republica noastră, cu
condiţii climaterice de toamnă şi primăvară specifice
o mare importanţă prezintă crearea unor soiuri de grâu de
tipul plantelor îmblătoare.
Ele sunt create prin metoda hibridării formelor de toamnă cu cele de
primăvară. În cazul când sunt
însămânţate toamna, ele se comportă ca grâul
de toamnă, iar în cazul însămânţării --
primăvara - ca cel de primăvară. La Universitatea
agrară «M. V. Frunze» din Chişinău s-au efectuat cercetări
ale naturii genetice a îmblătoarelor în cazul
încrucişării grâului de primăvară cu
grâu de toamnă de către V. D. Siminel. El a creat o
colecţie de forme variate de acest tip (D-915, D-983, D-1009 ş. a )
pentru însămânţarea în perioade mai târzii
şi în condiţiile unor toamne prelungite şi secetoase.
În astfel de an după rodnicie îmblătoarele întrec
cu 5-10 q/ha cele mai bune soiuri de grâu de toamnă
(Mironovscaiea-808, Bezostaiea-1 ş. a.).
În plus, ele se remarcă prin calitatea înaltă a
făinii şi a produselor de panificaţie.
Una din direcţiile cu cea mai bună perspectivă a geneticiii
în domeniul selecţiei se bazează pe aplicarea fenomenului
heterozisului, numit şi fenomen al vigorii hibride. După cum se
ştie, formele hibride ale plantelor se deosebesc printr-o creştere
mai intensă, prin vigoarea masei vegetale, printr-o roadă
înaltă de boabe.
Prin aplicarea teoriei genetice s-a putut stabili că cel mai mare efect
heterozis îl dă încrucişarea liniilor pure.
Obţinerea unor forme hibridie la plantele autopolenizate este,
însă, o chestiune destul de grea, fiind legată de mari
investiţii de mijloace. De exemplu, pentru obţinerea hibrizilor
între linii la porumb a fost necesar ca de pe plantele liniei materne
să fie regulat îndepărtate paniculele (inflorescenţele),
creându-se astfel posibilitatea polenizării încrucişate
cu polen de altă linie-paternă. Această operaţie a fost
efectuată manual şi a necesitat mult timp şi multă
muncă. Ce-i drept, descoperirea fenomenului sterilităţii mascule
citoplasmatice (SMC) a făcut să dispară necesitatea
efectuării operaţiei indicate.
Fenomenul SMC la porumb a fost descoperit concomitent de către
selecţionatorul, academicianul M. I. Hadjinov şi de către
savantul american M. Rods şi constă în aceea că la
plantele respective paniculele dau polen ne viabil. Dar în virtutea
faptului că sterilitatea este determinată de anumite caracteristici
ale citoplasmei şi, deci, se moşteneşte pe linie maternă,
şi hibridul obţinut va fi steril. Pentru evitarea acestui lucru
în calitate de forme paterne sunt folosite forme care au
însuşirea de a reinstaura în hibrid fertilitatea, deoarece
cromozomii lor conţin aşa-numitele gene-restauratoare. În
producţia curentă se aplică demult o serie de asemenea hibrizi
heterozici ca, de exemplu, Crasnodarschii-303 TV, Dneprovschii-201, Orbita MV
ş. a., care fac să sporească cu 30% productivitatea în
boabe şi masă verde.
În Moldova porumbul cu SMC a început să fie cultivat din anul
1955. El a fost descoperit printre soiurile locale de porumb:
Moldovenesc-galben, Moldovenesc-portocaliu, Cincvantino ş. a. A fost
trecută pe bază de sterilitate cultura semincieră a mai multor
.hibrizi de porumb, fapt care a permis să se economisească anual
150-200 mii de zile-om.
Страницы: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 58, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65
| 
