|
află într-o legătură reciprocă, fiind legate unele de
altele prin mii de fire invizibile care în ansamblu contribuie la
supraveţuirea fiecăreia din ele. Este vorba în primul
rând de legăturile trofice, care se stabilesc între
producătorii de substanţe organice (plantele verzi), consumatori
(organismele heterotrofe) şi reductorii resturilor organice
(microorganismele). Aceste trei grupe de organisme formează
împreună taxoni mai mari — biocenozele, în limitele
cărora se produce ciclul biologic al substanţelor. Cu cît
biocenoza se caracterizează printr'o varietate mai mare a fiecărei
specii din aceste grupe de organisme, cu atât în ea se va observa
un echilibru genetic mai bun. Din această cauză noţiunea de fond
genetic capătă şi un sens mai larg. Putem vorbi despre fondul
genetic nu numai al unor specii aparte, dar şi a biocenozelor luate
în ansamblu şi, în ultimă in-stanţă, despre
fondul genetic mondial sau biosferic.
Pentru planeta noastră luată în ansamblu noţiunea de fond
genetic se asociază cu totalitatea speciilor de plante, animale şi
microorganisme ce o populează şi care creează un anumit
echilibru în biosfera Pământului fără care omenirea
n-ar putea exista.
Noi toţi ştim ce rol joacă plantele, animalele şi regnul
fiinţelor invizibile în natură şi în viaţa
omului.
Plantele verzi, care realizează procesul fotosintezei, sînt izvorul
existenţei bunăstării şi dezvoltării vieţii pe
Pământ. Vegetaţia exercită o mare influenţă
asupra climei, bazinelor de apă, lumii animale şi asupra
celorlalţi componenţi ai biocenozelor. Ea este o sursă de
nesecat de produse alimentare, tehnice şi de materie primă
medicamentoasă, de materiale de construcţie foarte variate. Aproape
50% din toate medicamentele sînt de origine vegetală; 80°CE de
picături cardiace sînt nişte extracte pregătite din
ierburi şi flori.
Aţi auzit, probabil, şi despre plantele-meteoroloji. barometre vii,
indicatori de minerale utile. Puţini ştiu, însă, că
plantele se pricep şi la muzică. Când se cântă la
vioară muzica antică indiană, mimoza cea timidă creşte
de 1,5 ori mai repede. Plantele cele mai «muzicale», adică care
reacţionează pozitiv la sunete, sînt orezul şi tutunul. C.
Roberts, un grădinar amator din Anglia, interpretând diferite
melodii, a crescut una dintre cele mai mari pătlăgele roşii din
lume, cu greutatea de 2 kg. Savanţii americani au observat că muzica
clasică, de cameră accelerează creşterea plantelor,
în timp ce muzica de jaz o încetineşte. Probabil, nu degeaba
jazul, mai ales în interpretare proastă, provoacă multor oameni
emoţii negative.
Uneori plantele servesc drept obiecte de cercetare bionică. Natura a
înzestrat unele organe cu o structură atât de perfectă,
încât inginerii n-au putut să nu acorde atenţie acestui
fapt şi utilizează aceste principii la proiectarea
construcţiilor tehnice. Savanţii germani au folosit,
bunăoară, schema structurii crustei diatomeelor la construirea
suportului marelui ecran pentru Teatrul verde din Berlin. Arhitectul P. Soleri
a proiectat un pod peste un fluviu cu o lungime de peste 1 km. Construcţia
acestui pod prezintă o copie a unei frunze semirăsucite, care are o
deosebită trăinicie.
Se poate vorbi încă mult despre folosul plantelor. Muşchii
şi lichenii servesc drept indicatori minunaţi ai poluării
radioactive. Euhornia e o simplă buruiană. Ea creşte în
regiunile subtropicale şi oamenii caută pe măsura
posibilităţilor să scape de ea, deoarece,
înmulţindu-se foarte ^ repede, umple canalele şi albiile
râurilor, împiedică navigaţia. S-a constatat,
însă, că această plantă absoarbe repede din apă
(datorita creşterii ei rapide) multe substanţe dăunătoare,
inclusiv insecticidele şi fenolii; afară de aceasta, ea suge ca un
burete compuşii celor mai periculoase metale grele — mercurul, plumbul,
cadmiul. De aceea acolo unde creşte ea, apa este totdeauna curată.
Deci cum am aprecia folosul şi dauna pe care le aduce euhornia?
La fel de important este şi rolul pe care îl au animalele în
natură şi în viaţa omului.
Lumea animală constituie o parte importantă a biosferei,
participând la circuitul biologic al substanţelor.
Animalele exercită o mare influenţă asupra vieţii plantelor.
Să ne amintim în acest sens de insectele polenizatoare şi de
păsările transportatoare de seminţe. Animalele sălbatice
constituie o sursă inepuizabilă pentru domesticirea şi
încrucişarea lor cu animalele domestice, pentru crearea unor rase
noi. Cunoaştem cu toţii importanţa estetică a animalelor. E
vorba nu numai de păsările decorative, de fluturii şi
peştişorii din acvariu... Animalele servesc ca obiecte de
cercetări ştiinţifice, inclusiv de cercetări medicale
şi bionice. Încă filozoful antic Democrit (sec. 4—3 î. e.
n.) a menţionat: «Noi am învăţat de la animale,
imitând cele mai importante lucruri: de la păianjen am
învăţat croitoria; cântecul — de la privighetoare;
construirea locuinţelor — de la rândunele».
În unul din capitolele anterioare am vorbit despre serviciul pe care
îl prestează truditorii microlumii. Dar activitatea lor este mult
mai vastă. Să nu uităm că microbii efectuează aproape
o mie de reacţii chimice. Fiecare dintre ei poate prelucra o masă
biologică de 30—40 de ori mai mare decât greutatea lui proprie. Cu
ajutorul lor sînt sintetizate antibioticele, vitaminele (B12,
A, D2) pe care, deocamdată, nu le putem obţine pe cale ne
biologică. Folosirea micro-bilor pentru obţinerea hormonului cortizon
a redus costul acestui preparat de 100 de ori. Recent savanţii au
descoperit încă o însuşire a microbilor: s-a constatat
că mulţi dintre ei pot face rezerve de metale. Mucegaiurile
aspergilei, bunăoară, conţin 0,3% de cupru — de 30 000 de ori
mai mult decât mediul ambiant. Multe bacterii acumulează în
cantităţi mari uran: alga microscopică, clorela de apă
dulce — aproximativ 0,4% de masă uscată, actinomicitele — 4,5%,
bacteriile denitrificative — 14%, iar culturile alese special de drojdii sau
pseudomonade — aproape 50 %. Bacteria bacilus subtilis poate extrage din
soluţii apoase – aproximativ 40 metale diferite, inclusiv aurul. Tulpinile
special construite de microorganisme extrag din sol în condiţii de
laborator aproximativ 82% din aurul pe care-l conţine.
Majoritatea microorganismelor despre care am amintit trăiesc în
mediul acvatic, mai alee în ocean. În ultimii ani, însă,
Oceanul mondial este considerat tot mai mult o sursă potenţială
de diferite substanţe utile, ale căror rezerve pe uscat s-au
micşorat mult, iar unele sînt pe cale de dispariţie. În
apa marină sînt dizolvate 6 miliarde tone de cupru, 4 miliarde tone
de uran, 0,5 miliarde tone de argint, aproape 10 milioane tone de aur. Nu pot
fi oare extrase aceste bogăţii cu ajutorul microorganismelor, care au
minunata capacitate de a concentra metalele?
Aceasta nu este o idee fantastică. Doar microbii care acumulează
metalele întrec sorbenţii chimici prin capacitatea lor de
absorbţie, cît şi specificul absorbţiei. Afară de
aceasta, microbii bioabsorbenţi pot purifica de metale grele, inclusiv de
cele radioactive, scurgerile industriale. Cultura mucegaiurilor de ficomicete
separă uranul din apa poluată de 3,5 ori mai repede, iar torul — de
2—3 ori mai repede decât răşinile schimbătoare de ioni.
Şi dacă vom utiliza cultura de bacterii dinitrificative, peste 8
minute de contact cu bioabsorbantul, concentraţia de uran din apă se
reduce de la 25 la 0,5 mg/l.
Pentru sporirea eficacităţii acestor sisteme de purificare pot fi
«perfecţionate» microorganismele folosite în ele prin metode de
inginerie genică. În SUA a fost patentată metoda de
detoxificare biologică a apelor de scurgere — acolo funcţionează
bacteriile pseudomonadei, cărora le-au fost încorporate plazmidele
ce determină sinteza proteinei, care separă mercurul din
compuşii ei. Celulele uzate sînt arse apoi, iar mercurul — separat
din produsele lor de ardere.
Dar din toate cele create până în prezent de natură nimic
nu poate fi comparat cu capacitatea fantastică de adaptare,
caracteristică fiinţelor invizibile.
Există bacterii care se pot afla în hidrogen lichid (-252°C) timp de
20 de minute, iar temperatura de —200°C o suportă câteva luni.
Savanţii americani au descoperit bacterii vii în craterele
vulcanilor de pe fundul oceanului. Ele trăiesc şi se
înmulţesc la o temperatură de 250°C şi la o presiune de
265 atmosfere. Pe fundul Oceanului Pacific a fost descoperit un izvor termal cu
temperatura de 400°C. În acest «uncrop» trăiesc nu numai bacterii,
dar şi unele moluşte şi viermi. Diapazonul presiunii la care
este posibilă viaţa frapează imaginaţia: de la 8 mii de
atmosfere (drojdiile) până la 0,001 milibari (seminţele şi
«sporii). Imaginaţia noastră refuză să-şi prezinte
acest lucru, dar unele specii de bacterii se simt normal în apele
reactorilor atomici la o doză de radiaţie de 2—3 milioane de Rad.
Pentru comparaţie, radiaţia naturală cronică pe globul
pământesc variază între 48 de microrad şi un rad pe
an.
De ce am caracterizat atât de amănunţit rolul multilateral pe
care-l joacă fiinţele vii? Pentru a clarifica că fără
ele omul nu poate exista. În procesul evoluţiei de sute de mii
şi milioane de ani, toate formele de viaţă au selectat şi
au fixat în aparatele lor genetice capacitatea de a se adapta perfect la
condiţiile specifice de mediu. În majoritatea cazurilor aceste
adaptări nu pot fi create de om în mod artificial.
De aceea fiecare specie, chiar dacă se pare că n-are în prezent
nici o însemnătate practica, poate deveni de mare valoare.
Dispariţia oricărei specii înseamnă o renunţare
conştientă la un conservator al fondului genetic potenţial
şi o ştirbire nu numai a intereselor ştiinţei, dar şi
a posibilităţilor practicii viitoare. E de mare importanţă
menţinerea fondului genetic mondial, în special a acelor plante
şi animale, care au devenit de acum rare şi al căror mediu de
trai este ameninţat de o bruscă înrăutăţire.
14.2 Banca de gene a plantelor
Problema păstrării fondului genetic al speciilor existente de
plante este una din problemele generale ale protecţiei naturii vii.
Pentru păstrarea varietăţii vegetale în întreaga lume
a fost creată o reţea largă de rezervaţii şi de
grădini botanice. Dar rezervaţiile în care se
păstrează biocenozele tipice nu pot garanta pe deplin păstrarea
Страницы: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 58, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65
| 
