|
nu mai sunt o fantezie. În timpul operaţiilor ginecologice
făcute femeilor au fost obţinute ovule. Din ele se extirpau nucleele
şi în locul lor se transplantau nuclee din spermatozoizi ne maturi,
care aveau o garnitură dublă de cromozomi. Transplantarea nucleelor
în trei cazuri s-a soldat cu succes. Ovulele cu nuclee noi se divizau
şi au atins etapa de blastociţi, când embrionul putea fi
transplantat în uter. Dar Şettls nu s-a decis să continue
experienţele. El s-a ridicat împotriva aplicării acestei metode
asupra omului. Dacă aceşti trei embrioni ar fi fost
transplantaţi femeilor, nu era exclus că s-ar fi născut copii
genetice ale bărbatului, de la care au fost obţinuţi
spermatozoizii.
Clonarea oamenilor înaintează noi probleme complicate, care în
prezent sunt greu de prevăzut, dar care răstoarnă morala
omenească formată timp de milenii. Şi cu toate că putem
admite că clonarea s-ar folosi în scopuri nobile, imaginaţia ne
sugerează multe consecinţe grave ale acestei operaţii. Cartea
«Băiatul din Brazilia» este doar un exemplu al unor astfel de temeri
şi avertizări.
E de la sine înţeles că dezvoltarea ştiinţei nu poate
fi oprită. Vor trece cinci, zece sau chiar douăzeci de ani şi
metoda de obţinere a copiilor genetice va deveni o realitate. De ce
pericol e ameninţată omenirea dacă ea va fi
înmulţită în acest fel? În primul rând, ne
putem imagina că din punct de vedere biologic ea va deveni destul de
omogenă va fi compusă dintr-un număr mic de cloni în
comparaţie cu numărul infinit de individualităţi, care apar
în urma variabilităţii combinative de înmulţire
sexuală a oamenilor. Aceste experimente vin în contradicţie cu
procesul natural al evoluţiei, ele frustrează oamenii de varietate
biologică. Oamenii identici din punct de vedere genetic vor suferi de
aceleaşi boli şi pot peri într-o singură oră din
cauza unei epidemii, pentru că pot avea aceleaşi defecte de
imunitate. Se ştie doar că la gemenii univetelini (copii genetice
naturale), în ontogeneză toate procesele fiziologice se produc
aproape sincronic, ei suferă simultan de anumite boli, deseori mor chiar
la puţin timp unul după altul.
În rândul al doilea, trebuie să recunoaştem că
societatea compusă chiar numai din personalităţi eminente, de
exemplu, laureaţi ai premiului Nobel, va fi mult mai «săracă»
din multe puncte de vedere. În primul rând din motiv că un
cerc limitat de tipuri genetice de oameni nu poate însuşi cele peste
40 mii de profesii existente în lume.
Savanţii resping posibilitatea «formării» genetice a oamenilor nu
numai din motive sociale, ci şi etice. Astfel de discuţii au avut loc
în special la «masa rotundă» a revistei «Voprosâ filosofii»,
1970, № 7, 8; 1971, № 12. Iată opiniile enunţate la ea. Conform
părerii lui A. Neifah, aceasta va oferi posibilitatea creării unor
oameni foarte dotaţi, care ar putea contribui la accelerarea ritmului
progresului tehnico-ştiinţific, la dezvoltarea culturii, artei
ş. a. Metoda transplantării nucleelor aplicată la om ar permite
menţinerea combinaţiilor genetice programate, care apar spontan
şi dispar odată cu moartea acestor oameni. Conform acestui punct de
vedere, metoda nu schimbă nimic, ci doar păstrează ceea ce
există deja, ea măreşte numai numărul oamenilor foarte
dotaţi. Dar se iscă, însă, o serie de probleme sociale
şi etice. De exemplu, are oare dreptul femeia să poarte un copil,
care, de fapt, nu este al ei? Cum să fie educaţi astfel de copii
«gemeni»? Nu vom crea oare prin transplantarea nucleelor o elită şi
nu va conduce oare ea la substituirea oamenilor născuţi «în mod
obişnuit»? A, Neifah, considerând aceste temeri întemeiate,
conchide, însă, că ele pot fi depăşite, pentru
că e greu a hotărî ce este mai rău: a frâna
progresul ori a-i oferi lumii noi motive pentru îngrijorări?
Academicianul N. P. Dubinin a exprimat un punct de vedere opus celui expus mai
sus, afirmând că aplicarea metodelor de selecţie este absolut
lipsită de perspectivă în ce priveşte soluţionarea
sarcinilor ameliorării genetice a omului. Oamenii sunt diferiţi din
punct de vedere genetic. Dar trebuie oare să ne stăruim să
nimicim această varietate? Încercarea de a crea grupuri de oameni,
care ar dispune din născare de capacităţi intelectuale de mare
valoare, ar avea drept consecinţă, conform părerii lui N. P.
Dubinin, serioase tulburări ale vieţii sociale. Aceste grupuri
specializate biologic, indiferent de menirea lor, ar conduce, pe de o parte, la
crearea unei caste închise, iar pe de alta – la standartizarea oamenilor.
Dezvoltarea ştiinţei, a încheeat N. P. Dubinin, este un proces
ireversibil.
A. Malinovschii a ocupat şi el o poziţie diferită de cea a lui A.
Neifah. El a declarat că dacă cândva ar deveni posibilă
reproducerea gemenilor geneticii, a «copiilor» ereditare ale oamenilor
talentaţi, n-ar trebui s-o facem. Observările demonstrează
că oameni talentaţi sunt cu mult mai mulţi, decât ne
imaginăm şi ştim noi, dar posibilităţile lor se
realizează foarte lent, chiar şi în cazurile favorabile.
În prezent sarcina principală, a subliniat el, constă în
realizarea capacităţilor potenţiale ale acestor oameni.
Aşa dar, punctul de vedere al lui A. Neifah nu este susţinut de
savanţi. Nici pe departe nu-l împărtăşim nici noi,
Căci e imposibil a-ţi imagina o societate constituită numai din
muzicieni, poeţi, savanţi sau pictori, oricât de talentaţi
ar fi ei.
Societatea poate progresa în toate direcţiile, dacă se va
reieşi din cea mai vastă heterogenitate genetică şi
socială a tuturor membrilor săi. De oameni dotaţi e nevoie nu
numai în domeniul ştiinţei, artelor, culturii ş. a. m. d.
A fi un plugar bun, să zicem, nu este mai puţin onorabil decât
a fi un constructor de rachete sau corăbii cosmice. Profesia oamenilor de
câmp, constructorilor de locuinţe, geologilor, ca şi alte
profesii au şi ele nevoie de talente. Obţinerea în masă a
celor din urmă prin metoda transplantării nucleelor celulari, chiar
fiind destul de rafinată, ar părea absolut de prisos. Dar numai
natura, prin intermediul reproducerii cunoscute a oamenilor, poate da
naştere unei diverse varietăţi de aptitudini şi talente ale
membrilor societăţii.
J. Fletcer, teolog din Occident şi specialist în problemele eticii
medicale, consideră întemeiat orice control genetic, deoarece el va
izbăvi omenirea de anomalii şi boli genetice. Fletcer atacă cu
vehemenţă «conservatorii» care propun să fie interzise, oprite
experimentele în domeniul ingineriei genice sau să fie declarat un
moratoriu cu privire la ele. În cartea «Etica controlului genetic» el
încearcă să dea o ripostă acelora care acuză
adepţii ingineriei genice şi înmulţirii clonale de faptul
că distrug familia, dezumanizează şi depersonalizează omul.
Fletcer afirmă că reprezentările despre familie, om şi
viaţă trebuie să se schimbe esenţial, modificări
respective trebuie să sufere şi morala. Se poate ajunge la aceea,
declară Fletcer, că vor fi puse la îndoială chiar şi
unele «adevăruri» biblice. Unul din ele, «zămislirea
neprihănită», el o consideră prototip al înmulţirii
clonice.
Anume aceasta , probabil, îl nelinişteşte în primul
rând pe Fletcer. Iată ce idee le oferă el ascultătorilor
săi: fecioara Maria a fost prima femeie asupra căreia s-au făcut
experienţe de către «reprezentanţii laboratorului ceresc».
Astfel ştiinţa de pe Pământ abia acum se apropie de cele
care au fost demult cunoscute de către creatorul Universului.
În încheiere expunem opinia cunoscutului specialist în
domeniul geneticiii medicale N. P. Bocicov, opinie ce reflectă punctul de
vedere al majorităţii savanţilor: «...atâta timp cât
societatea nu va atinge un nivel respectiv de dezvoltare şi genetica nu va
pune stăpânire complectă asupra genotipului omului, nu trebuie
să se producă nici un fel de amestec în ereditatea lui».
17.3 Controlul genetic la om: pro şi contra
În ultimii ani, datorită elaborării metodelor de manipulare a
celulelor şi a embrionilor animalelor şi a posibilităţii de
aplicare a acestora asupra omului, în Occident iau amploare noi
abordări eugenice, ce ţin de ideea ameliorării omului. A luat
naştere neoeugenica, care predica forme «umane» de
transformare a eredităţii omului, mai alee prin intervenţia
molecularo-genetică în genotipul său.
Se presupune că omul care a fost supus acţiunilor eugenice va
corespunde mai bine esenţei sale: va fi mai dezvoltat din punct de
vedere fizic şi intelectual, va avea un intelect creator superior, va fi
mai bun, mai sincer.
Aceste proiecte neoeugenice demonstrează esenţa lor lipsită de
sens atât din punct de vedere al concepţiei despre lume, cât
şi din punct de vedere metodologic, deoarece ele prezintă denaturat
esenţa omului, orientează spre social-biologism. Ele trebuie respinse
şi din considerente etico-morale, deoarece pun la îndoială
principalele valori ale existenţei omului, cum ar fi dragostea,
sentimentele părinteşti ş. a.
Se discută mult şi problema cu privire la admisibilitatea
manipulărilor experimentale ale omului. Probleme etice deosebit de
delicate şi complicate apar în cazurile când omului i se
aplică metodele controlului genetic, adică ce se poate şi ce nu
se poate face cu el.
În legătură cu aceasta savanţii din Occident propagă
punctul de vedere conform căruia practica controlului genetic are numai
valoare ştiinţifică, neglijând valorile sociale, umanitare
şi etice, ce ţin de aceasta .
O tratare originală a problemei eticii controlului genetic o găsim
în cartea lui P. Ramsei «Omul fabricat». Referindu-se la genetica lui G.
Meller, Ramsei afirmă că rămâne doar o singură
metodă de prevenire a viitoarei catastrofe genetice, şi «această
metodă, indiferent de faptul dacă ne place sau nu, este metoda
controlului consecvent al reproducţiei oamenilor».
Ramsei înaintează două propuneri. Prima – ofensivă
directă contra mutaţiilor genetice dăunătoare prin
inter-mediul «chirurgiei genetice» asupra genelor care s-au modificat
periculos. El consideră că nu e departe timpul când aceasta va
fi realizată de eugenica «preventivă» sau «negativă». Cum numai
omul va fi în stare să substitue o genă «proastă» cu una
«bună» va apare posibilitatea creării unui program al eugenicei
«pozitive» sau al perfecţionării genetice «progresiste». În a
doua propunere Ramsei îşi concentrează atenţia asupra
Страницы: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 58, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65
| 
