acestea, ei sunt deschizători de noi căi, de noi ere în
istorie, fac descoperiri în domeniul în care îşi
manifestă talentul, deschid noi şcoli în ştiinţă
şi artă. Foarte laconic în privinţa aceasta s-a exprimat
O. de Balzac: «Minunea geniului constă în aceea, că el
seamănă cu toţi, dar cu el nimeni».
Ce determină apariţia geniilor? În antichitate se considera,
că geniul este alesul lui Dumnezeu şi-i inspirat de puterea
divină. Existau păreri, cum că geniul este un om, care iese
din cadrul obişnuitei norme de dezvoltare. Geniul şi nebunia erau
puse alături.
Pe lângă genii, care sunt foarte puţini la număr, trebuie
descoperiţi şi oameni talentaţi, care se nasc ceva mai des, sunt
bine dotaţi şi contribuie la progresul societăţii.
Mulţi savanţi au studiat problema aptitudinilor, dotaţiei,
talentului, genialităţii. Rezolvarea acestei probleme ca şi a
celei consacrate inteligenţei are trei soluţii: unii consideră
aceste calităţi înnăscute, alţii – obţinute
datorită instruirii şi educaţiei; a treia grupă
recunoaşte îmbinarea celor doi – cel genetic şi cel al
mediului. Marele pedagog V. Suhomlinschii susţine existenţa unor
predispoziţii biologice, care trebuie să fie evidenţiate la timp
şi cultivate permanent. Eminentul matematician N. Lobacevschii e de
părere că geniul se naşte şi e convins, că arta
educatorului constă în aceea ca să descopere geniul şi
să-i dea libertate să înfăptuiască potenţele
sale. Deci şi V. Suhomlinschii şi N. Lobacevschii sunt de
aceiaşi părere: talentul şi geniul sunt înnăscute,
dar trebuie să fie scoase la iveală şi cultivate. E necesar de
condiţii favorabile pentru ca acestea să se manifeste.
Predispoziţiile sunt înnăscute, iar manifestarea şi
perfecţionarea lor sunt rezultatul dezvoltării omului în cursul
vieţii individuale şi adaptării lui la mediu prin educare
şi instruire. Aptitudinile pot apare de la vârsta fragedă
până la bătrâneţe. Cel mai devreme se manifestă
aptitudinile pentru matematică şi muzică, poezie, pictură
şi joc de şah. Astfel, Mozart a început să compună
muzică la vârsta de 3 ani, Mendelson – la 5 ani, Repin şi Serov
au început să facă pictură la 4 ani, primele versuri ale
lui A. Puşchin au apărut la vârsta de 8 ani, ale lui M.
Lermontov – la 9 ani. Hose Capablanca a obţinut victoria la jocul de
şah la vârsta de 4 ani, peste o zi după ce a văzut pentru
prima dată cum se joacă. Academicianul L. Landau la 14 ani
învaţă la două facultăţi: de chimie şi de
fizică şi matimatică. Numai la 26 ani a devenit doctor habilitat
în ştiinţe.
Cercetările întreprinse de geneticieni şi psihologi
demonstrează că biologicul îşi are rolul său
predominant în formarea şi manifestarea aptitudinilor de diferite
niveluri. Aptitudinile, talentul, genialitatea vor fi cu atât mai
dezvoltate cu cât vor fi mai puternice şi calitative
predispoziţiile înnăscute şi cu cât vor fi mai
favorabile condiţiile sociale pentru manifestarea lor. După cum
subliniază savanţii V.Timakov şi N. Bocikov, pentru
perfecţionarea omului nu există piedici, trebuie numai cunoscută
biologia lui, descoperite şi dezvoltate aptitudinile individuale. Ele,
însă, trebuie descoperite cât mai devreme, cu multă
pricepere de generaţia adultă. Să nu uităm că natura
nu cizelează nici o trăsătură, ea numai îi pune baza,
o cizelăm noi: părinţii, pedagogii, societatea.
Ce calităţi fizice şi psihice cer aptitudinile pentru muzică
şi pictură? M.Borisov a stabilit, că în complexul
înzestrării muzicale sensibilitatea la diferenţierea
înălţimii şi tăriei sunetului sunt ereditare. H.
Pingaş consideră că începutul aptitudinilor muzicale
îşi au originea din comunicarea sonoră a mamei cu copilul,
înainte, chiar ca el să înceapă a vorbi. Savanţii au
ajuns la concluzia, că există o corelaţie bine exprimată
între capacitatea muzicală a părinţilor şi cea a
copiilor. Astfel, în dinastiile familiale ale lui Bah, Rahmaninov,
Ciaicovskii, Moţart, Bethoven, Şopen, Pucini, Bize, Şubert,
Veber, Procofiev, Dunaevskii, Neaga ş. a. majoritatea au fost vestiţi
muzicieni.
În privinţa eredităţii aptitudinilor prezintă interes
şi familia lui Serghei Rahmaninov. Iată ce scrie despre ea Cleopatra
Vnorovschi în minunata sa carte «Psihicul şi ereditatea» (1984).
Neamul lui Rahmaninov îşi trage originea de la domnul Moldovei
Dragoş-Vodă. După moartea lui Ştefan cel Mare, feciorul
său mai mic Rahman, a plecat în Rusia. El a pus începutul
dinastiei Rahmaninov. Dintr-o tabelă genealogică întocmită
de sora lui S. Rahmaninov se poate urmări, că în şase
generaţii aptitudinea muzicală se repetă la mulţi membri ai
acestei familii. Străbunica lui S. Rahmaninov a studiat muzica la cei mai
buni profesori ai vremii. Fratele bunicii a fost regentul corului la capela
curţii ţarului şi era şi compozitor. Fetele n-aveau
aptitudini muzicale, pe când băieţii aveau toţi. Acel
X-cromozom transmis la băieţi era dominant, iar la fete – recesiv.
Bunicul lui S. Rahmaninov s-a retras din armată şi se ocupa numai de
muzică, în fiecare zi cânta minunat la fortopian. S.
Rahmaninov a început să se ocupe de muzică la vârsta de
patru ani. Prima lui învăţătoare a fost mama. Sora lui
Serghei avea un contralto plăcut. Însă totuşi cel mai
strălucit talent muzical în această familie l-a avut Serghei
Rahmaninov. La vârsta de 9 ani el începe să înveţe
la conservator.
Şi pa plaiul nostru trăiesc şi creează mulţi muzicieni,
pentru care muzica e vocaţie familială, transmisă din
generaţie în generaţie. Lăutarii Moldovei au fost
vestiţi. Într-o familie de lăutari a crescut şi a activat
Gheorge Neaga.
El este reprezentantul generaţiei a patra de muzicanţi.
Străbunicul său, Anton Neaga, cânta la cobză, iar bunicul
Timofei era viorist. Tatăl său, vestitul Ştefan Neaga
(1900-1951), primul din acest neam a făcut studii muzicale la conservator
şi a devenit un ilustru pianist, compozitor şi dirijor. Mama lui Gh.
Neaga a fost şi ea pianistă.
După cum am mai spus, aptitudinile muzicale se manifestă de timpuriu
încă din fragedă copilărie. Cei mai vestiţi
muzicanţi au început să cânte foarte devreme – de la 3-5
ani, deşi se cunosc şi excepţii. Ei aveau o memorie
muzicală fenomenală, puteau reproduce uşor muzica auzită.
Savantul B. Teplov consideră, că omul are anumite date
anatomo-fiziologice, care-i permit o manifestare timpurie a aptitudinilor
muzicale. Aceste predispoziţii depind de gene. Cu atât mai mult
că muzica este o cunoaştere a realităţii prin emoţii,
dar emoţiile, după părerea specialiştilor, sunt supuse
legilor genetice.
Matematicienii se caracterizează printr-o anumită formă de
gândire, prin anumite calităţi ale minţii. Ei percep lumea
în realităţi de numere şi mărimi. Psihologul V.
Cruteţkii a cercetat aptitudinile pentru matematică a unor copii
contemporani. El a urmărit apariţia şi dezvoltarea acestor
aptitudini. În cartea sa «Psihologia aptitudinilor matematice» el
constată, că particularităţile psihice, specifice oamenilor
talentaţi în domeniul matematicii, sunt aceleaşi , indiferent
de timpul în care trăiesc şi chiar de vârstă.
Iată câteva caracteristici date de V. Cruteţkii copiilor
examinaţi:
Sonea: - aptitudinile matematice la ea au început să se
manifeste de la 4 ani. Fără să cunoască teoria, ea
făcea operaţii cu fracţii, rezolva mintal probleme. Fratele ei,
cu 5 ani mai mare, a rămas mirat, când trebuia să scadă 36
din 28. Sonea i-a spus că va fi cu 8 mai puţin decât nimic.
Volodea: - la 6 ani extrăgea mintal rădăcina
pătrată din orice număr. La 8 ani fără ajutorul cuiva,
a însuşit funcţiile trigonometirce şi sistemul binar.
Acesta şi alte biografii cercetate au demonstrat, că
predispoziţiile pentru matematică se manifestă prin genele
recesive, peste o generaţie. Aptitudinile pentru matematică,
observate la gemenii monovitelini, confirmă natura lor ereditară.
Astfel, D. Liuis şi D. Sprinser, despărţiţi de mici, fiind
înfiaţi de oameni străini şi necunoscuţi, s-au
întâlnit la vârsta de 39 de ani. Amândoi aveau
aptitudini matematice. Biografiile cercetate au demonstrat că există
multe cazuri, când condiţiile nu erau favorabile, însă
aptitudinile s-au manifestat. Există şi personalităţi ce au
specialităţi diferite, care n-au făcut studii speciale de
matematică şi totuşi au devenit matematicieni, deoarece aveau
aptitudini pentru această ştiinţă. Astfel, vestitul Laplas
şe-a făcut studiile la şcoala călugărilor benedectini
şi totuşi, a devenit autorul «Mecanicii cereşti» şi a
teoriei analitice a probabilităţii.
Foarte mulţi matematicieni care au devenit iluştri şi-au
manifestat de timpuriu aptitudinile pentru matematică. Alexis Klero la 12
ani era de acum un savant format recunoscut de Academia de Ştiinţe
din Berlin. Fratele său mai mic, când a atins vârsta de 14
ani, a scris o lucrare originală de geometrie, care a fost apreciată
înalt de Academia de Ştiinţe din Paris. N. Lobacevskii la 19
ani era deja magistru în ştiinţe matematice, iar la 24 ani –
profesor la Universitatea din Kazan.
Exemple asemănătoare pot fi găsite şi în alte
direcţii ale ştiinţei, precum şi în domeniul de
cultură, sport etc. Ele de la sine vorbesc, că predispoziţiile
şi aptitudinile sunt programate genetic, iar nivelul de realizare a lor
în decursul vieţii individuale depinde într-o măsură
sau alta de condiţiile sociale în care se dezvoltă
personalitatea concretă.
9.4.4 Emoţiile şi sentimentele
Procesele psihice, care rezultă din reflectarea în creier a
aptitudinilor şi trăirea lor subiectivă constituie stările
afective: emoţiile şi sentimentele. Stările
afective determină o anumită comportare a omului. Unii savanţi
consideră că emoţiile, fiind genetic strâns legate de
instincte, sunt reacţii ereditare.
Ce stă la originea sentimentului moral? De ce există oameni, care
ridică valorile morale la un nivel înalt şi de ce sunt
Страницы: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 58, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65
|