|
informaţia despre proteine), cât şi în succesiuni ale
ADN-ului, repetate în moleculă de sute şi mii de ori.
Există şi o altă cale pentru căutări. Se pot
transplanta nucleele din diferitele celule specializate ale organismului
într-un ovul fecundat, din care în prealabil a fost
îndepărtat nucleul propriu. În continuare se observă cum
se realizează programul genetic înscris în nucleul transferat.
În citoplasma ovulului fecundat există toţi componenţii
proteici necesari pentru dezvoltarea embrionului Dacă nucleul
transplantat dispune de o informaţie de valoare complectă şi se
va dezvolta, transformându-se într-un organism de valoare
complectă, înseamnă că toate genele celulelor
diferenţiate pot reveni uşor la starea lor iniţială.
Dacă, însă, dezvoltarea embrionului se va întrerupe
în etapele timpurii, înseamnă că programul ereditar al
nucleului transplantat s-a modificat ireversibil. Bineînţeles,
în cazul acesta trebuie să fim convinşi, că celula a
suportat bine operaţia.
În prezent zeci de laboratoare din lume se ocupă cu transplantarea
nucleelor. Această metodă a apărut în anul 1952,
când R. Briggs şi T. Ching au transplantat pentru întâia
oară în Anglia nucleul unei celule de broască. Dar un timp
destul de îndelungat această realizare nu avea nici o aplicare
în soluţionarea problemelor practice.
În anul 1975, însă, totul s-a schimbat J. Giordon, biolog
englez, a reuşit pentru prima oară să crească un mormoloc
viu, transplantând în ovul un nucleu de celulă epitelială
(de piele) a unei broaşte. Această muncă a convins că
metoda transplantării nucleelor poate da răspuns la întrebarea
cât de profunde sunt modificările din genomul celulelor
specializate.
Este interesant că mormolocul lui Giordon nu s-a transformat în
broască Afară de aceasta, nu s-au obţinut mormoloci nici prin
transplantarea nucleelor de la alte celule (ne epiteliale) ale broaştei.
Embrionul înceta a se dezvolta la cele mai timpurii etape şi
aceasta, după părerea lui Giordon, ţinea mai degrabă de
ireversibilitatea modificărilor programului ereditar al nucleelor
transplantate, decât de un eşec al tehnicii microchirurgilor
Între timp Brigs şi Ching au reuşit să obţină
prin această metodă o broască matură. A fost absolut
identică cu cea de la care s-a luat nucleul. Datele analizelor
biochimice convingeau că broasca donatoare şi broasca
urmaşă erau parcă croite după acelaşi model.
Au continuat încercările de a se creşte asemenea «germeni»
şi la ceilalţi reprezentanţi ai regnului animal. Una din primele
lucrări de utilizare a celulelor de mamifere a fost efectuată de
doctorul D. Bromholl din Oxford (Anglia). El a reuşit să
transplanteze nucleul unei celule somatice într-un ovul de iepure de
casă.
Doctorul Bromholl a folosit celulele, care au crescut mai mulţi ani
în cultura unui ţesut în afara organismului. Cu aceste celule,
care pot fi crescute în orice cantitate, el fecunda ovulele. Nucleul
propriu ovulului a fost scos din funcţiune cu ajutorul razelor
ultraviolete. Ovulul fecundat se implanta în uterul iepuroaicei care juca
rolul de incubator viu. Drept urmare, se obţinea un embrion celulele
căruia purtau numai genele iepurelui de casă (care demult a murit)
şi ale cărui celule erau cultivate în condiţii
artificiale.
O ştire cu adevărat senzaţională pentru lumea
savanţilor a devenit comunicarea făcută de C. Ilimenzee,
profesor din Elveţia, autor al experienţelor de clonare a
şoarecilor, publicate în anul 1981. Ilimenzee a comunicat că a
reuşit să obţină dezvoltarea a trei şoareci de valoare
complectă şi proliferici, transplantând în ovule nucleele
luate din embrioni care au trecut primele etape de dezvoltare.
363 de nuclee de celule embrionare au fost transplantate în ovulele chiar
atunci fecundate, din care au fost exstirpate nucleele lor proprii. Numai 142
de ovule au supravieţuit operaţia, din ele numai 96 au început
să se dezvolte, dar curând jumătate au încetat divizarea.
48 de embrioni, crescuţi în eprubetă, au atins, totuşi,
etapa de implantare, după care 16 din ei au fost inseraţi în
uterul femelelor.
Ca urmare, s-au născut trei şoareci care s-au dezvoltat normal. Ei se
asemănau în toate nu cu mamele lor, ci cu şoarecii a căror
nuclee au fost folosite pentru transplantare.
Aceste experienţe ne demonstrează că în principiu este
posibilă clonarea animalelor prin metoda transplantării nucleelor
şi că greutăţile tehnice pot fi învinse.
Când C. Ilimenzee şi coautorul lui P. Hoppe au comunicat că au
reuşit să cloneze (să obţină copii genetic identice)
animalele, aceasta a provocat un interes general. Era şi de
aşteptat. Căci succesul acestor experimente ar exercita o mare
influenţă asupra productivităţii multor ramuri din
agricultură. În primul rând ar fi devenit posibilă
înmulţirea animalelor cu o productivitate record, prin «luarea de
copii». În prezent nimeni nu se mai îndoieşte că în
principiu aceasta este posibil. Cu câţiva ani în urmă
savanţii americani, după numeroase eşecuri, au reuşit,
totuşi, să fecundeze în condiţii artificiale un ovul de
vacă şi prin metoda transplantării să crească din el
un tăuraş.
Dar acum este vorba de altceva. Am mai menţionat, că natura a sortit
ca fiecare vacă să devină mamă doar de câteva ori
în viaţa ei. Întrucât ovarele ei sunt tixite de ovocite
– ovule ne maturizate, din punct de vedere teoretic ea poate să nască
zeci de mii de viţei, pierzându-se în acest fel turme colosale
de vite de mare randament.
Se consideră că există două căi reale pentru a utiliza
eficace acest potenţial enorm de productivitate a animalelor. Ambele au
căpătat o dezvoltare în lucrările savanţilor de la
Institutul de înmulţire şi de genetică a animalelor
agricole (oraşul Puşchin). Aici embrionul este «dezbrăcat»
în etapa timpurie de dezvoltare, este lipsit de membrană şi «se
destramă» în celule aparte, care-s capabile să
trăiască independent şi chiar să se divizeze – să dea
câteva generaţii. În anumite condiţii ele se adună
în grupuri, formând ceva asemănător embrionilor.
Dacă acest proces va continua, se va putea obţine dintr-un singur
embrion zeci de embrioni gemeni. Această înmulţire atât
de bruscă a potenţialului de procreaţie a celor mai bune vaci
este o cale directă spre noi principii de selecţie. Dacă avem
în vasul lui Diuar cu azot lichid câteva zeci de embrioni identici
nu este greu, crescând doar câţiva dintre ei, să stabilim
valoarea veridică a celorlalţi. Şi dacă ei satisfac toate
cerinţele, fiecare poate fi fărâmiţat în
încă zeci de gemeni de valoare complectă şi recolta
totală de la o vacă va constitui de acum câteva sute de
viţei. Menţionăm, aici practicienii se pot folosi şi de
metodele perfecţionate de determinare a sexului embrionilor
congelaţi. Metoda care promite determinarea la sigur a sexului embrionilor
vitelor cornute mari în vârstă de mai puţin de două
săptămâni a fost elaborată la Institutul unional de
cercetări ştiinţifice în domeniul zootehniei. Toată
procedura de pregătire a micropreparatelor din celule de embrion
ocupă aproximativ două ore. Astfel se va afla totul despre embrionul
păstrat în azotul lichid. Pentru a obţine un răspuns ferm
sunt destule câteva celule de metafază: dacă găsim acolo
cromozomul Y, înseamnă că în colbă se
păstrează o descendenţă masculină; dacă se
află numai cromozomii X – aşteptăm numai o descendenţă
feminină. Dacă la determinarea sexului vom observa mai atent
cromozomii (şi nu numai cei sexuali), vom putea să apreciem
capacitatea embrionului de transplantare, să clarificăm, dacă nu
există vre-o anomalie cromozomică. Dacă le evidenţiem,
embrionul trebuie rebutat.
A fost elaborată şi o altă cale de obţinere a unei
descendenţe numeroase. Odată ce majoritatea covârşitoare a
celulelor embrionare, a ovocitelor nu se maturează în condiţii
naturale, ar fi bine să se asigure maturarea lor în condiţii
artificiale. După cum povesteşte A. Golubev, conducătorul
laboratorului de cultivare a embrionilor la institutul indicat mai sus,
această tehnologie de reproducere se prezintă în felul
următor: după ce vaca recordistă de la care s-a obţinut de
acum totul, a fost rebutată, din ovarele ei se extrag ovocitele care se
pun într-un mediu nutritiv favorabil maturării. Apoi ovulele
maturate sunt fecundate şi embrionii obţinuţi sunt
transplantaţi mamelor adoptive.
Tocmai aşa procedează savanţii de la Institutul de
înmulţire şi de genetică a animalelor agricole. În
vara anului 1982 ei au extras din ovarul unei vaci adus de la combinatul de
carne celulele embrionare, aflate la etapa timpurie de dezvoltare, şi
le-au pus într-un mediu nutritiv artificial. După maturare ele au
fost fecundate. Peste o zi ovarele au început a se diviza. Mecanismul
vieţii care, după pieirea vacii-mame, s-a oprit, a început iar.
Trei embrioni au fost transplantaţi juncii recipiente. Unul dintre ei s-a
prins şi în ianuarie 1983 vaca «Nadejda» a născut fiul său
adoptiv, numit «Perveneţ».
Experimentul reuşit de fecundare artificială a ovocitului şi de
creştere în eprubetă, de transplantare a acestuia vacii
recipiente, a devenit un pas important în dezvoltarea biologiei mondiale.
Peste un an profesorul A. Golubev a declarat într-un interviu acordat
corespondenţilor: «Perveneţ» se distinge printr-o sănătate
excelentă şi prin ritmul dezvoltării sale. Cu toate că
raţia sa de hrană este obişnuită, el sporeşte zilnic
în greutate cu mai bine de un kilogram şi cântăreşte
peste patru chentare.
Specialiştii din multe centre ştiinţifice ale lumii se ocupă
cu obţinerea artificială a embrionilor şi cu transplantarea lor.
Se pune sarcina de a învăţa cum să clonăm – să
înmulţim animalele de tip genetic unical pe cale industrială.
Astfel se vor accelera cu mult termenele de selecţie a unor rase de vite
de mare randament. Până în prezent, însă, au
reuşit doar experienţele cu alte animale, precum şi
transplantările la vacile recipiente a unor embrioni vii, luaţi de la
vacile donatoare. Specialiştii geneticieni în frunte cu
academicianul L. C. Ernst, au elaborat pentru prima dată metodele de
modelare în eprubetă a celor mai fine procese de naştere a
Страницы: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 58, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65
| 
